Se pare ca cei de la ASUS iau din ce in ce mai mult avand pe segmentul IT, in special cu tablete si ultrabook-uri. Dar ce nu vazusem inca de la ei, era un smartphone capabil sa concureze cu ceea ce este pe piata acum.

Aici intra in scena ASUS PadFone. Nu numai ca este un smartphone cu caracteristici foarte bune. Asa cum ne-au obisnuit deja in ultima vreme, cei de la ASUS pluseaza. Telefonul se poate transforma intr-o tableta cu ajutorului unui fel de docking station.

Practic poti folosi PadFone ca un telefon de 4.3 inchi, iar cand simti ca vrei un ecran mai mare sa iei “carcasa” de tableta si sa introduci telefonul acolo. Astfel, folosind hardware-ul telefonului, vei beneficia de o tableta de 10.1 inchi.

Bineinteles ca la fel ca toate celelalte tablete de la ASUS si PadFone in forma sa de tableta se va putea conecta la o tastatura fizica pentru un workflow mai bun.

Modelul vine cu specificatii destul de bune (desi mi-ar fi placut sa vad un procesor quad-core). Pe de alta parte, apreciez prezenta display-ului Super AMOLED, care pana acum nu prea exista decat pe telefoanele Samsung.

In urma cu nu prea mult timp, purtam o discutie cu un amic de-al meu legata de evolutia telefoanelor si mai ales a preturilor acestora.

Mai tineti minte cand cataloagele Germanos (aparut de curand pe piata la vremea respectiva) erau pline de telefoane Nokia cu ecran color si sonerie polifonica? Nu stiu daca mai tineti minte cat costau, dar va spun eu. Intre 12.000.000 si 22.000.000 de lei vechi. Si nu, nu era deloc un pret mic. Ba tind sa cred ca valoarea a 12.000.000 de lei de atunci era ceva mai mare decat cea a 1.200 de lei de acum.

In fine, plecand de la aceasta discutie, spuneam ca evolutia naturala a lucrurilor, ar trebui sa duca la o scadere continua a preturilor smartphone-urilor. Mai mult, m-am aruncat sa spun ca in cativa ani (nu stiu daca 2 sau 10) un telefon cam ca un HTC Desire sau un Galaxy S ar trebui sa fie gratis la abonament, ca fiind cele mai basic telefoane pe care le poti cumpara.

Departe de a ajunge in acel punct, cel mai recent newsletter eMAG ne arata ca ne indreptam spre acest lucru. Telefoane care acum 1 an ar fi costat peste 1.800, daca nu chiar peste 2.000 de lei, se pot achizitiona azi la sume destul de accesibile.

Voi lua doar 3 exemple care mi-au atras atentia.

Google Nexus S, 16GB – Care acum mai putin de un an a fost lansat in Romania cu 2400 de lei. In acest moment costa 1.289,99 Lei, iar pretul sau ar trebui sa mai scada o data imediat ce va fi lansat Nexus Prime. Sa fim seriosi, telefonul oficial Google care beneficiaza de tehnologia Samsung si care acum cateva luni costa aproape dublu. Eu cred ca este un pret cel putin corect.

Samsung I9001 Galaxy S Plus, 8GB, Black – Da, costa 1.469,99 Lei, ceea ce nu pare foarte putin. Sa nu uitam insa ca a fost lansat pe piata de foarte putin timp si are un procesor (single core, intr-adevar) de 1.4GHz. Din pacate nu l-am testat inca, dar ma astept la performante foarte bune de la el. Sa cumperi un frate mai mic (nu cu mult) al lui Samsung Galaxy S II cu mai putin de 1.500 de Lei mi se pare o afacere buna.

Samsung S5830 Galaxy Ace Onyx Black – Cel mai “mic” dintre telefoanele prezentate in acest articol, Samsung Galaxy Ace nu impresioneaza prin procesoare multiple si nici macar prin frecvente mari. Dar sa nu uitam ca este un telefon dotat onorabil pe care il puteti achizitiona cu 1.009,99 Lei. Pentru cei care sunt la prima achizitie si nu au sau nu vor sa dea sume foarte mari pe un telefon, cred ca Galaxy Ace este una din cele mai bune alegeri.

Asadar, ne apropiem cu pasi repezi de perioada in care oricine va avea in buzunar un smartphone? NU. Mai avem pana acolo. In primul rand telefoanele clasice nu vor disparea prea curand de pe piata, datorita cererii pentru ele. Sunt oameni care refuza sa foloseasca touch-uri sau telefoane full QWERTY pentru ca nu le place sau nu le trebuie.

Mai mult, si daca rata de adoptare va creste, va mai dura ceva pana vom putea sa cumparam un smartphone la liber cu o treime din salariul minim pe economie (asa cum se intampla acum cu telefoanele clasice).

Nu, nu suntem acolo. Dar suntem pe drumul cel bun.

Despre Samsung Galaxy S II am mai vorbit aici, dar cand Samsung Romania mi-a oferit ocazia sa-l testez din nou pentru cateva zile, m-am gandit ca ar fi o ocazie buna de a vedea mai in detaliu ce poate sa faca acest telefon.

Astfel, m-am gandit ca decat sa mai scriu un review, mai bine ma concentrez asupra unor detalii pe care acest telefon le “ascunde” si despre care nu am aflat decat la o inspectie mai atenta. Daca sunteti in cautarea unui review complet, il puteti citi aici.

Chiar daca vom vorbi doar despre lucurui specifice ale lui Galaxy S II, m-am gandit ca ar fi bine sa mai mentionez odata specificatiile telefonului (pentru cei care nu vor sa citeasca review-ul complet):

• Procesor dual-core ARM Cortex A9 de 1.2 GHz
• 1 GB de memorie RAM si 16 GB stocare interna
• Display capacitiv Super AMOLED Plus de 4.3 inchi cu rezolutie de 480x800px
• Sistem de operare Android 2.3.3
• Camera foto de 8 MP cu filmare HD
• Acumulator de 1650 mAh

Asadar, sa incepem. Prima data cand am avut Galaxy S II, n-am folosit clientul de email pe care Samsung il pune la dispozitie. De ce? Pentru ca am cautat o setare de intervale orare si n-am gasit-o.

Ce inseamna asta? Inseamna ca nu voiam sa interogheze server-ul de email 24h. Noaptea nu ma intereseaza sa primesc email-uri pe telefon. Multi clienti de email vin cu o setare in care poti sa specifici intervale orare in care sa iti aduca email-ul. Pentru ca la Galaxy S II n-am gasit, m-am lasat pagubas si am folosit aplicatia GMail.

Se pare ca m-am inselat. Clientul de email are o setare de intervale orare, dar este ascunsa bine prin sub-meniuri. Astfel, am avut ocazia sa testez si acest client de email, pe care prima data l-am ignorat.

Primul lucru pe care l-am constatat a fost ca desi permite configurarea mai multor adrese de email, numai cea principala beneficiaza de push email. Daca stau sa ma gandesc bine, nici n-ai nevoie sa push pe mai multe adrese, decat in cazuri exceptionale. Oricum intervalul de interogare de 5 minute este mai mult decat suficient.

Un lucru mai putin practic pe care l-am descoperit, a fost alegerea celor de la Samsung in materie de pictograme. Am citit un email si voiam sa raspund la el. M-am uitat prin toate colturile ecranului si n-am gasit nicio pictograma care sa semene a Reply. Singura prezenta era cea de Forward.

Dupa ce am ramas fara idei, am apasat intr-un final pe Forward. Surpriza… Acolo stateau ascunse optiunile de Reply si Reply All. Total gresit, din punctul meu de vedere. In cele mai multe cazuri cand primesti un email, mai ales pe telefon, o sa vrei sa-i raspunzi nu sa-l dai mai departe. Ar fi fost mult mai ergonomica o pictograma de Reply.

Si daca tot suntem la capitolul ergonomie, sa vorbim putin depre asta. Galaxy S II are cateva bile albe din acest punct de vedere.

Despre unul din ele am mai vorbit, dar insist, poate invata si altii. Prezenta controalelor pentru GPS, WiFi, 3G si sunet in zona de notificari este foarte comoda. Mai ales in conditiile in care vrei sa economisesti baterie si sa mai inchizi din ele ocazional. Nu mai trebuie sa nevighezi prin setari. Tragi in jos zona de notificari si sunt deja acolo.

Inca un plus ar fi felul in care widget-urile se muta de pe un ecran pe altul. De multe ori ele trebuie trase pana in marginea ecranului si asteptat ca acesta sa reactioneze. Nu si aici. Cu widget-ul selectat, putem sa inclinam telefonul in stanga sau dreapta si ecranele se deruleaza pe dedesupt. Ne oprim acolo unde vrem sa lasam widget-ul.

De asemenea, tin sa mentionez un lucru care mi-a placut inca de cand am testat Samsung Galaxy S. Task manager-ul care vine pre-echipat. Si pentru ca vorbim despre detalii si despre ergonomie, am descoperit ca la Galaxy S II, apasarea lunga a tastei Home, nu numai ca arata cele mai recente aplicatii, dar ne trimite in acest Task Manager care poate fi atat de util in anumite situatii.

Dar nu se putea sa fie totul numai lapte si miere. Si din pacate, trebuie sa dau o bila neagra la ergonomie. Telefonul este negru, iar butoanele capacitive nu stau aprinse prea mult timp. Astfel, in locurile cu lumina scazuta spre deloc, cand se sting butonanele capacitive, n-avem niciun reper pentru unde le-am putea gasi. Trebuie sa pipaim incet partea inferiora a telefonului, pana gasim unul din ele (ca sa se aprinda si restul).

Si pentru ca acest articol nu se vrea un review in toata regula, vreau sa mai vorbesc despre un ultim amanunt pe care cei de la Samsung l-au facut bine. Spatiul intern. Este unul din putinele telefoane pe care le-am testat, unde n-am avut un card SD si nici n-am avut nevoie de el. Celalalt la care s-a intamplat acest lucru, era tot un Samsung: Omnia 7.

Sper ca producatorii sa inteleaga faptul ca utilizatorii trebuie sa aiba in primul rand spatiu intern si abia apoi pe carduri Micro SD.

Inca ceva, a doua oara cand l-am avut in teste, bateria lui Galaxy S II m-a tinut pana la 26h (intr-o zi in care nu prea am avut timp de el). Un aspect important pentru un telefon care este infam pentru consumul de curent.

Este momentul sa tragem un fel de concluzie. Este important ca din cand in cand sa ai ocazia sa studiezi detaliile unui dispozitiv. In cele cateva zile in care le am la dispozitie, de obicei trebuie sa ma concentrez pe aspecte “macro” ale sale.

Mai mult, aceasta a doua experienta cu telefonul a venit in acelasi timp in care am primit si HTC Sensation de la evoMAG, asa ca am avut ocazia sa le compar hands-on. Sper ca articolul sa apara cat mai curand.

De mult eram curios sa vad cum se comporta un astfel de telefon. Ma refer bineinteles, la un “specimen” care ruleaza sistemul de operare Windows Phone 7.

Iata ca nu numai ca am avut pe mana un telefon WP7, dar am mai avut si bonus-ul unui display Super AMOLED. Bineinteles ca nu putea fi vorba decat despre Samsung Omnia 7.

Sa vedem ce ne mai ofera acest telefon, in afara unui display de exceptie:

• Procesor Qualcomm Scorpion de 1GHz cu GPU Adreno 200
• Display capacitiv Super Amoled de 4 inchi cu rezolutie de 480 x 800 pixeli
• Memorie interna de 8 sau 16 GB
• Sistem de operare Windows Phone 7
• Camera foto de 5MP cu LED flash si auto-focus
• Acumulator Li-Ion de 1500 mAh

Inca de la versiunile anterioare ale acestui sistem de operare, telefoanele cu Windows Mobile au fost indreptate in special catre segmentul business. Cea mai recenta versiune a lui Windows Mobile nu face exceptie si pe parcursul acestui articol veti vedea si de ce.

Telefonul este foarte elegant, fiind construit cu materiale de calitate si finisaje placute. Partea din spate este metalica, ceea ce sporeste senzatia de “bine facut”.

Capacul acumulatorului nu se mai intinde pe toata lungimea telefonului. Este atat de mare cat sa permita accesul la baterie, SIM si card Micro SD. Sistemul de acces este ergonomic si robust (spre deosebire de Sony Ericsson Xperia Neo).

De asemenea, portul MicroUSB este protejat de un capac glisant care dupa parerea mea este mult mai practic decat cele clasice care trebuiesc trase in afara.

Un mic dezavantaj pe care l-am gasit a fost lipsa unui indicator pentru diverse evenimente. Niciun LED, niciun breathing light care sa-mi spuna ca am pierdut un apel, sau ca am un email nou.

Am pornit telefonul si am gasit prima hiba. Telefonul venea setat cu limba engleza (English UK), iar eu voiam English US. Aveam optiunea respectiva, asa ca am folosit-o cu incredere. In momentul aceala mi s-a cerut, ce altceva decat un restart.

Este primul telefon pe care l-am vazut care are nevoie de un reboot atunci cand schimbi limba. Nu faci asta tot timpul, deci nu e grav, dar tot mi se pare ciudat.

In schimb, odata pornit telefonul, uiti de acest mic detaliu. Viteza de reactie este uimitoare. Nu stiu cat de mult se datoreaza sistemului de operare si cat hardware-ului, dar se misca foarte bine.

Interfata este prietenoasa si usor de folosit. Microsoft a ales o abordare putin diferita fata de celelalte sisteme de operare mobile de pe piata.

Nu exista o zona de homescreen-uri si una de aplicatii. Exista doar doua ecrane principale: unul cu shortcut-uri si widget-uri si unul care contine toate aplicatiile.

Mi-a placut faptul ca lucrurile sunt intotdeauna acolo unde te-ai astepta sa fie. Daca apesi lung pe o aplicatie, iti apar optiunile disponibile pentru ea. Tot prin aceasta medota sa creeaza si noi widget-uri pe ecranul principal.

Din pacate nu sunt foarte multe widget-uri din care sa alegi, dar nu am dus lipsa de nimic. Esentialul era acolo.

Un dezavantaj al abordarii homescreen-ului unic, este faptul ca se aglomereaza repede. Widget-urile mari sunt practice si usot de citit, dar niciodata nu vezi mai mult de cateva fara sa faci scroll.

Telefonul este un paradox. Pe de o parte este sarac in aplicatii. Marketplace-ul mai are mult pana sa ajunga din urma Android Market sau App Store. Pe de alta parte, nu am dus lipsa de nimic din lucrurile de baza pe care le face un telefon.

Nu am avut Evernote, dar Microsoft One Note si-a facut treaba foarte bine. Nu am avut Shazam, dar nici nu-mi trebuia in mod deosebit. Daca vreti un telefon care face toate lucrurile de baza din cutie, Omnia 7 este solutia. Daca vreti aplicatii pentru orice va trece prin cap, mai aveti de asteptat. Windows Phone 7 are de recuperat mult teren.

Si daca tot am vorbit de ceea ce aduce telefonul “din cutie”. Aplicatia People mi-a placut foarte tare. E un fel de Friend Stream din HTC Sense. Combina agenda cu prietenii de pe Facebook si te tine la curet cu tot ce se intampla cu cei din lista. Mi-ar fi placut sa se integreze si cu Twitter, dar n-a fost sa fie. Poate intr-o versiune viitoare.

Si daca tot suntem la capitolul integrare, telefonul nu este foarte practic pentru cei care petrec mult timp pe site-urile de socializare. Un exemplu: daca am facut o poza si dau Options -> Share, pot sa o trimit pe mail sau pe Facebook. Optiunile de Twitter sau Bluetooth lipsesc.

Am facut ce-am facut si-am ajuns si la browsing: Internet Explorer… Evident ca la inceput am fost reticent. La cate probleme mi-a facut versiunea de PC a acestui browser, nu ma asteptam ca acesta sa fie altfel.

Din fericire, pe mobil lucrurile stau altfel. Browser-ul nu mi-a facut niciun fel de problema. Se misca rapid si am putut sa incarc fara probleme orice site pe care l-am accesat. Interfata este placuta si destul de usor de folosit. Per total o aplicatie reusita.

Sa vorbim putin despre setarile pe care le pune la dispozitie acest telefon. Sunt cam putine. In comparatie cu alte sisteme de operare nu avem un control fin asupra setarilor de sunet sau pentru tastatura.

In schimb, vine cu niste optiuni interesante. Una din ele se numeste Find my phone. Nu numai ca urmareste telefonul in caz ca este pierdut/furat dar mai ofera un serviciu interesant. Daca telefonul este furat, acesta poate fi controlat de la distanta prin intermediul adresei http://windowsphone.live.com.

Ce mi s-a parut cam ciudat, a fost felul in care gestioneza apelurile. Atunci cand vibratia este pornita, ea nu functioneaza continuu in timp ce telefonul suna. Vibreaza de doua ori la inceput, dupa care doar suna. Cam nepractic, tinand cont ca daca telefonul se afla in buzunar sunt sanse mici sa-l auzi daca esti intr-un mediu galagios.

Si daca tot suntem la capitolul ciudatenii. Am observat ca Marketplace-ul are tendinta sa ma intampine cu o noua tema din cand in cand (cam o data la doua-trei accesari). Ideea e interesanta, dar poate fi cam derutant din cand in cand. Nu as numi asta un dezavantaj, mai degraba o observatie pe care am facut-o.

Sa vorbim putin despre camera foto. Are 5MP si s-a descurcat decent in cele cateva teste pe care le-am facut. Auto-focusul nu se face intotdeauna atat de rapid pe cat mi-as fi dorit dar rezultatul final este unul respectabil. Va las cu cateva poze, ca sa va faceti o idee.

Autonomia este un normala pentru un telefon de genul acesta. Eu l-am folosit in jur de 20 de ore inainte sa-l pun din nou la incarcat. Din ce am vazut eu, ar mai fi tinut vreo ora sau doua, dar sunt 20 de ore de folosit fara griji.

Per total, cei 1500 mAh se comporta la fel ca in orice alt telefon din aceasta clasa. Nu face minuni, dar nici nu l-as considera un telefon care se descarca repede.

De obicei mentionez pretul la finalul review-ului, strict la nivel informativ. De data aceasta tin sa pun accent pe acest aspect. Cand am luat telefonul in teste nu-i cunoasteam pretul, dar am presupus ca e in jur de 1600-1800 de lei. Se pare ca lucrurile nu stau chiar asa. Telefonul poate fi achizitionat la pretul de 1.343,15 lei de la evoMAG sau 1.499,00 lei la eMAG.

In opinia mea, pretul este unul din marile atuuri ale acestui telefon. Are specificatii tehnice la fel de bune precum concurentii cu alte sisteme de operare, numai ca de data aceasta cei de la Samsung au reusit sa obtina si un cost redus.

Concluzii:

Samsung Omnia 7 este o unealta buna pentru cei care vor un telefon capabil. Din pacate, inca nu este la fel de tentant si pentru fanii tech. WP7 este destul de rudimentar si mai are de lucru pana sa-si ajunga din urma competitorii.

Nu ma intelegeti gresit. Este pe drumul cel bun si nu o sa va lipseasca nimic esential. Dar ca sa intre pe o piata unde se bat Android si iOS, trebuie neaparat sa mai lucreze la detalii, sa mai rafineze sistemul. Se pare ca in curand va aparea update-ul 7.5 al lui Windows Phone. Vom vedea atunci ce se mai intampla.

Saptamana trecuta am avut pe mana un telefon care mi-a lasat o impresie mai placuta decat as fi crezut. L-am ales mai degraba pentru ca era singurul model Android 2.3.2 disponibil la teste in acel moment, dar am niciun motiv sa regret alegerea facuta.

Vorbesc bineinteles, despre noul Sony Ericsson Xperia Neo, pus la dispozitie de magazinul evoMAG. L-am primit in versiuniea rosie, ceea ce nu m-a incantat foarte tare la inceput. Insa incet, incet m-am obisnuit cu ideea si mi-a devenit chiar simpatic.

Vom incepe, ca intotdeauna cu specificatiile telefonului:

• Procesor Scorpion 1GHz cu GPU Adreno 205
• Memorie RAM de 512 MB cu capacitate de stocare de pana la 320 MB
• Display capacitiv de 3.7″ cu o rezolutie de 480×854 pixeli
• Camera foto de 8MP cu filmare HD
• Sistem de operare Android 2.3.2 Gingerbread
• Acumulator Li-Po de 1500 mAh

Dupa cum puteti vedea, avem de-a face cu cel mai mic model pe care l-am avut in teste pana acum. Este cu 0.3 inchi mai mic decat “standardul” de 4 inchi cu care ne-am obisnuit deja.

Acest lucru, impreuna cu carcasa din plastic fac din el un model usor si comod de folosit. Din pacate, aceeasi carcasa de plastic are si un dezavantaj. Capacul este foarte greu de dat jos. Trebuie sa tragi de el cu forta si traiesti tot timpul cu teama ca-l rupi. M-a facut sa nu-mi doresc sa mai umblu la el, decat cand am predat telefonul.

Odata depasit momentul capacului, am deschis telefonul pentru prima data. Era in chineza (sau japoneza, ca nu le deosebesc intre ele). Din fericire, prima setare este cea de limba si interfata este suficient de intuitiva incat l-am trecut rapid in Engleza (nu, nu vine si cu limba romana).

A urmat apoi o surpriza placuta din partea lui Android 2.3. Setarile pentru internet pe mobil de la Vodafone au fost detectate automat si instalate. Pentru mine a fost un pas important inainte, in conditiile in care pe LG Optimus 2x nu am reusit sa le instalez nici cu instructiunile in fata.

Si tot in urma experientei cu LG Optimus 2x, primul lucru pe care l-am cercetat a fost tastatura virtuala. Si de aceasta data, am gasit tot o tastatura numerica in modul portrait, dar una foarte ergonomica. Semnele de puctutuatie cele mai uzuale sunt la indemana fara sa fie nevoie de apasarea altor taste.

Si tot in urma experientei cu LG, dar mai ales a acestui tweet din partea lui Dan Paul, am intrat in setari sa vad daca se poate schimba layout-ul tastaturii. Am descoperit doua lucruri. Nu numai ca putem sa alegem tipul de tastatura in modul portrait, dar are o setare draguta prin care se poate trece de la un layout la altul printr-un swipe orizontal.

Si daca tot suntem la capitolul user input, am o mica observatie. Sony Ericsson a ales ca butoanele de Home/Back/Options sa fie unele fizice, nu capacitive. Mie nu mi-au placut. Le prefer pe cele capacitive de pe HTC Desire HD sau alte modele asemanatoare.

Insa ce mi-a placut cel mai mult la acest telefon a fost puterea de procesare. Dimensiunile sale reduse te duc cu gandul la un Android entry level, dar nu este deloc asa. Exceptand modelele dual-core, este unul din cele mai bine echipate telefoane de pe piata. Si asta se cunoaste.

Telefonul s-a comportat exemplar cu aproape orice i-am dat de facut. Mai mult, l-am testat si cu Asphalt 5 si randarea elementelor greafice a fost de exceptie.

Pentru prima data, am ales sa-i fac si un benchmark. La prima tura (cand nu avea mai nimic instalat de mine) a iesit pe locul 1 in Quadrant. Din pacate, pana am ajuns sa si documentez momentul, aplicatiile puse de mine il ingreunau asa ca punctajul a fost mai redus. Oricum respectabil, zic eu.

Ca tot vorbeam de aplicatii. In Android market exista o sectiune numita Sony Ericsson. Acolo am gasit nu numai aplicatii ale producatorului, dar si alte cateva alese probabil dupa popularitate. Doar doua exemple: TweetDeck si WisePilot.

Camera foto este capitolul unde aveam asteptari mari de la acest telefon. Sony Ericsson au fost printre primii care au inclus camere foto cu adevarat bune (pentru vremea lor), inca dinainte de smartphone-uri.

Din pacate timpul si contextul nu mi-au permis sa fac prea multe poze cu el, asa ca nu l-am testat foarte riguros din acest punct de vedere. Cu toate acestea, cele cateva poze pe care le-am facut mi s-au parut multumitoare. Tineti minte, vorbim despre caliltatea tehnica a imaginii, nu despre compozitie (acolo puteti da vina pe “artist”, adica eu).

De asemenea, telefonul vine echipat si cu o camera frontala destul de capabila din ce mi-am dat seama. Bineinteles, este folosita pentru apeluri video, asa ca nu mizati pe ea pentru alt tip de fotografii.

Ce nu mi-a placut la capitotul foto/video a fost faptul ca obiectivul camerei principale era pus exact in locul unde sta in mod natural degetul atunci cand tii telefonul pentru a vorbi. Este adevarat ca este protejat de o adancitura, dar ideea in sine nu mi s-a parut foarte practica.

Vestea buna este ca telefonul vine cu un buton pentru camera (m-am mai plans de lipsa lui la alte telefoane). Vestea proasta este ca butonul e cam incapatanat. Pentru declansare trebuie apasat mai tare, astfel incat ai sanse mari sa misti telefonul si sa strici poza. Probabil dupa ce te obisnuiesti nu mai e o problema.

La capitolul autonomie, Sony Ericsson Xperia Neo sta foarte bine. Pe mine m-a tinut un pic peste 24h in intervalul de incarcare 90% – 15%. De unde intervalul acesta?

Telefonul vine cu un led care indica starea acumulatorului. La 90% mi-a spus ca pot sa-l scot de la incarcat, iar la 15% mi-a recomandat sa-l conectez la curent. Am urmat instructiunile, mai mult de curiozitate, sa vad cum se comporta atunci cand e folosit asa cum l-au gandit proiectantii. Eu cred ca in aceste conditii s-a comportat cel putin onorabil.

Ultima surpriza placuta pe care mi-a rezervat-o Sony Ericsson Xperia Neo, avea sa apara la final. Inainte sa predau telefoanele aflate in teste, le fac un Factory Reset (stiti voi, contacte, parole, etc…). De fiecare data sunt foarte atent deoarece am observat ca telefoanele Android au prostul obiecei sa nu stearga si cardul de memorie.

Iata ca Xperia Neo are o bifa, chiar inainte de Factory Reset prin care putem alege sa stergem inclusiv cardul de memorie. Mie mi s-a parut foarte util si am apreciat acest amanunt. Din pacate nu stiu daca este meritul lui Android 2.3 sau al programatorilor de la Sony Ericsson.

Ce mi-a placut:

• Puterea de procesare
• User experience-ul
• Autonomia

Ce nu mi-a placut:

• Capacul de la baterie
• Display-ul cam mic (standardul de 4 inchi era mai potrivit)
• Butoanele fizice

Telefonul poate fi cumparat de la evoMAG pentru suma de 1875.30 Lei. Preturile pot varia in functie de magazin.