Ca sa fie clar de la inceput, nu vorbim despre teren de tenis, fotbal sau orice alt sport. Am zis-o cu sensul de “munca de teren”; desi numai munca nu se poate numi aceasta.

Am avut in teste un Nikon 1 V1 de la evoMAG si m-am gandit ca ar fi bine sa-l scot putin la plimbare ca sa mai vada si altceva decat fetele de la SIAMB 2012. Asa ca am mers in parcul Herastrau la o sesiune de fotografii in natura (ma rog, atat cat permite Bucurestiul).

Odata cu Nikon 1 V1 am inceput sa ma indragostesc de aparatele foto mirrorless; asta dupa ce Samsung NX200 incepuse sa-mi placa in cele cateva zile cat l-am avut in teste. Sa va povestesc putin despre Nikon 1 V1.

Vine cu un sensor CMOS de 13.2 x 8.8 mm, capabil sa fotografieze la 10.1 MP si sa filmeze in format Full HD. Valoarea ISO ajunge pana la 3200 si poate folosi obturatorul mecanic sau pe cel electronic. Apropos, cu obturatorul electronic, Nikon 1 V1 poate fotografia in rafala cu pana la 60 de cadre pe secunda. Aveti grija la ce fel de card SD folositi; nu toate pot sa faca fata la astfel de viteze.

Am profitat din plin de fotografia in rafala, mai ales cand am ajuns la zona cu pasari de pe lacul Herastrau. Este greu sa surprinzi cele mai bune momente (mai ales cand vine vorba despre vietati) cu o singura declansare, asa ca eu prefer sa fotografiez in rafala si sa aleg acasa cele mai bune fotografii.

Si tot fotografia in rafala poate fi folosita pentru a obtine pozele necesare unei panorame. Va trebui sa folositi un soft specializat pentru asta, dar de multe ori merita efortul.

In seara de 4 aprilie cand s-a deschis Salonul International Auto Moto Bucuresti, am trecut si eu pe acolo ca sa vad cum mai arata; ultima data cand am ajuns la un astfel de salon a fost in 2002.

Am avut un motiv in plus, pentru ca tocmai plecasem cu un Nikon 1 V1 double zoom kit de la evoMAG. Asadar, m-am inderptat spre Piata Constitutiei ca sa testez noua jucarie si sa ma uit la hostesse masini.

Ca impresie generala, salonul mi s-a parut dezamagitor. Organizatorii l-au pus intr-un cort care ocupa cel mult jumatate din Piata Constitutiei si in care in jur de o treime din spatiu este ocupat de zona de bar/lounge.

Dar lasand asta la o parte, ce puteti vedea acolo? Puteti vede masini de la Mercedes, Lotus, Volvo, Citroen, Ford si inca vreo cativa (nu prea multi). Pe langa asta mai sunt ATV-uri, motociclete, biciclete, kart-uri si alte cateva jucarii destul de interesante; mi-a placut un Arctic Cat cu senile.

De mentionat de asemenea prezenta tunnerilor care au venit atat cu ceva masini modificate (vizual, cel putin) cat si cu niste sisteme audio destul de impresionante.

Si pentru cei pasionati de asa ceva, sunt cateva masini de epoca expuse la salon; sunt chiar langa cele doua Lamborghini de la intrarea in zona cu masini.

Ca de obicei, fete frumoase la tot pasul, dar nu va asteptati sa vedeti cine stie ce costumatii sumare (cred ca cele mai “interesante” erau cele ale hostesselor de la intrare).

Apropos, daca vreti sa faceti poze la salon sa nu plecati de acasa fara un obiectiv wide. Spatiul este atat de mic in cortul acela incat nu ai loc sa iei un cadru mai larg. Eu am ajuns acolo cu obiectivul de 30-110mm montat si nu reuseam sa incadrez nicio masina. Noroc cu cel de 10-30mm ca am reusit sa scot niste cadre ok.

Va sfatuiesc sa va opriti putin in drumul vostru spre masinile expuse si pe la stand-urile mai mici de la intrare. Unul din expozanti – de exemplu – este o scoala auto care cred ca are inclusiv ceva oferta pentru perioada salonului.

Cateva detalii administrative. Salonul auto este deschis pana pe 8 aprilie si intrarea este 15 lei de persoana. Intrarea se face prin partea cortului care se afla cu fata la Casa Poporului.

Mai sunt cateva lucruri dragute de vazut pe acolo, dar va las sa le descoperiti singuri. Doar sa nu va asteptati la prea mult. Eu am ramas putin dezamagit dupa ce, in 2002, am vizitat SAB (asa se numea atunci) care era gazduit in ditamai hangarul de la Baneasa.

Va las cu niste poze facute la salon. M-am gandit sa le separ pe cele cu masini de cele cu hostesse; nu de alta, dar stiu ca unii cititori nu vor sa fie intrerupti de poze cu fete in timp ce admira masinile de acolo.

Si pozele cu masini; ca poate mai am cititori/cititoare care ar vrea sa stie ce e de vizitat pe acolo.

Asa cum va povesteam intr-un articol anterior, n-am plecat cu mana goala de la evoMAG in momentul in care am fost sa predau Galaxy Nexus. Ca sa-mi “treaca supararea” ca am ramas fara Nexus, am luat in teste o tableta tot de la Samsung: Galaxy Tab 7.7.

Acest model aduce toate avantajele lui Galaxy Tab 10.1 intr-un “ambalaj” mai mic si mai usor de folosit. Mai mult, daca 10.1 avea procesor dual-core de 1.2 GHz, modelul 7.7 pluseaza cu un dual-core de 1.4 GHz (probabil acelasi de pe Galaxy Note).

Sa vedem asadar cum s-a comportat Samsung Galaxy Tab 7.7 in cele 7 zile de testare.

Specificatii

• Procesor dual core de 1.4GHz
• Memorie RAM de 1GB si stocare interna 16GB
• Display capacitiv Super AMOLED Plus de 7.7 inchi si rezolutie HD (1280×800)
• Camera foto principala de 3.15MP cu LED Flash si secundara (frontala) de 2MP
• Sistem de operare Android 3.2 si TouchWizz
• Acumulator de 5100mAh

Aspect

Primul lucru pe care l-am observat din aceast punct de vedere, este dimensiunea optima pentru un astfel de device. Cei 7.7 inchi ai ecranului, care rezulta intr-o dimensiune  de 196.7 x 133 x 7.9 mm, ofera un echilibru foarte bun intre un display mare si un device care poate fi tinut cu o singura mana.

Si daca tot vorbim despre lucrurile care mi-au placut la Samsung Galaxy Tab 7.7, capacul metalic de pe spate da o nota eleganta intarita si de logo-ul Samsung embossat.

In rest, nimic neobisnuit. Singurele butoane de pe tableta sunt cel de blocare/inchirere si “balansoarul” de volum. Aa, ba am observat o schimbare: Galaxy Tab 10.1 era creeat sa “lucreze” implicit pe orizontala, in timp ce modelul 7.7 este “gandit” pe verticala. Evident, ambele functioneaza la fel de bine si in modul landscape si portrait.

Performanta

Samsung Galaxy Tab 7.7 este echipat cu acelasi procesor de pe Galaxy Note. Asta face ca tableta sa fie destul de rapida in mare parte din timp. Nu mi-a pus probleme nici in jocuri nici in vreo aplicatie pe care incercam sa o rulez.

Desi cand mi l-am cumparat eram hotarat sa scriu un review despre el, iata ca au trecut mai bine de 6 luni de cand am laptop-ul si inca nu v-am povestit nimic despre el.

Da, laptop-ul pe care lucrez acum este primul pe care l-am cumparat vreodata pentru mine. De ce? Pentru ca ma intereseaza mai mult puterea de procesare decat portabilitatea, iar desktop-ul ofera in mod cert mai multa putere la mai putini bani.

Cu toate acestea, in August 2011 cand m-am mutat in Bucuresti, am luat decizia ca e momentul sa-mi cumpar laptop. Ma gandeam ca o sa mai plec pe la Buzau si ca o sa vreau sa-l iau cu mine. Mai mult, pentru ca stau cu chirie, nu voiam sa mai inca o grija in momentul in care ma hotarasc sa ma mut. Una e sa-ti pui laptop-ul in rucsac si sa pleci si alta sa iei dupa tine unitate centrala, monitor si periferice.

Trebuie sa recunosc insa, ca dupa ce l-am cumparat am avut cateva momente in care am regretat decizia luata. Nu pentru ca eram nemulumit de laptop. Nu mi-as fi luat niciodata ceva care sa nu ma multumeasca din punct de vedere tenhic. Insa ma tot gandeam daca nu cumva ar fi fost mai bine sa-mi iau desktop.

Nu luasem niciodata laptop-ul la Buzau – acolo am calculatorul pe care l-am folosit pana sa plec – si nici nu-l caram dupa mine in rucsac. Pur si simplu statea pe birou, asa cum ar fi putut sa stea un desktop (probabil unul mai puternic) sub birou.

Cum a inceput sa-mi placa laptop-ul meu si cum am ajuns sa ma felicit (cum zicea un fost coleg de-al meu) pentru decizia luata? Fiind in Bucuresti am inceput sa onorez invitatiile primite pe la diverse prezentari, conferinte, etc.

Prima data m-am dus acolo doar cu un smartphone in buzunar (si nici ala nu era al meu). Mi-am spus ca il voi folosi pentru live tweets si ceva notite. Evident ca acest lucru s-a dovedit mai complicat decat parea la prima vedere, asa ca m-am invatat minte. La urmatoarea conferinta mi-am luat laptop-ul la mine si mi-am notat idei principale despre tot ce s-a vorbit acolo.

Magazinul evoMAG mi-a pus la dispozitie unul din cele mai cautate telefoane mobile ale momentului: Samsung Galaxy Nexus. Primul telefon (si singurul la vremea lansarii) care a venit echipat cu sistemul de operare Android 4.0 Ice Cream Sandwich.

Dupa mediatizarea intensa de care a avut parte, Android 4.0 trebuia sa confirme prin feature-uri noi si user experience imbunatatit. In mare parte a facut-o; desi mai sunt lucruri care lipsesc si despre care eu cred ca ar trebui sa fie standard pe acest sistem de operare.

Dupa ce m-am jucat cu telefonul vreo saptamana, am putut sa trag cateva concluzii. Vom vorbi despre fiecare aspect in parte in rubrica dedicata. Deocamdata sa incepem informatiile de baza.

Specificatii

• Procesor ARM Cortex A9 dual core de 1.2 GHz
• Memorie RAM de 1 GB si stocare interna de 16GB
• Display Super AMOLED de 4.65 inchi si rezolutie de 720×1280 pixeli
• Camera de 5MP cu LED Flash
• Sistem de operare Android 4.0 (upgradabil la 4.0.2)
• Acumulator Li-Ion de 1750 mAh

Si pentru ca am apucat sa fac si niste capturi cu specificatiile (asa cum erau raportate de Quadrant), am sa le atasez aici. Poate va uitati prin ele si gasiti un detaliu pe care nu l-am mentionat si care va intereseaza.

Aspect

Galaxy Nexus este cu siguranta unul din cele mai aratoase telefoane pe care le-am vazut. N-as vrea sa-l numesc neaparat “frumos”. Cel mai potrivit cuvant care imi vine in minte este in limba engleza: striking.

Explicat in mai multe cuvinte, inseamna ca telefonul atrage atentia asupra sa (intr-un mod bun). Dimensiunile mari corelate cu grosimea foarte redusa dau un profil unic acestui model. Si daca tot vorbim de profil… Galaxy Nexus are cea mai “extrema” curbura a ecranului dintre toate modele lansate pana acum.

Nu va imaginati ca telefonul arata ca o banana; dar curbura ecranului este vizibila cu ochiul liber si nu te lasa gandindu-te ca ar putea fi doar o impresie.

De apreciat ar fi si capacul din spate, cu un pattern foarte aderent si o dimensiune corecta (spun asta pentru ca nu-mi plac capacele care se intind pe toata suprafata telefonului). Ce nu mi-a placut la el, a fost sistemul de prindere. Evident ca avand de-a face cu un telefon atat de subtire, si capacul trebuia sa fie la fel. Insa clemele de prindere imi dadeau impresia ca “agresez” telefonul de fiecare data cand puneam capacul.

Si daca tot vorbim de suprafata telefonului. Speram ca grosimea redusa a telefonului sa compenseze pentru latimea lui si sa poata fi folosit relativ lejer cu o singura mana. Din fericire, asa a fost. E adevarat ca cei 4.65 inci nu sunt masurati tocmai la fel ca la alte telefoane. Lipsa butoanelor fac ecranul sa fie mai lung (implicit mai usor de folosit).

Nu pot sa nu mentionez prezenta LED-ul de notificare. Insist ca e o componenta importanta pentru un telefon mobil. Mai mult, Samsung a dus acest concept cu un pas mai departe.

Daca telefonul are un singur tip de notificare – un apel nepreluat sau un email – LED-ul se aprinde alb. In schimb, daca sunt mai multe notificari – cum ar fi un email si un mesaj – LED-ul este verde. In felul acesta putem sti cat de urgent trebuie sa verificam telefonul in cazul in care vedem o notificare.

Multumesc iDante pentru fotografiile de produs.

Performanta

Speram ca Samsung Galaxy Nexus sa exceleze la acest capitol. Nu este chiar asa. Da, este un telefon puternic (sa nu uitam ca este echipat la fel ca Samsung Galaxy S II). Insa in mod ciudat nu este la fel de rapid precum Galaxy S II.