La foarte scurt timp dupa lansarea oficiala, magazinul MarketOnline mi-a pus la dispozitie noul varf de gama din seria One de la HTC: HTC One X.

Era primul telefon HTC care vine cu Android 4.0 din fabrica si cu mult asteptatul Sense 4. Pe langa toate acestea, este primul telefon din lume cu procesor quad-core NVidia Tegra 3. Practic, producatorul taivanez a mizat pe seria One – si in special pe One X – pentru a readuce numele HTC in atentia publicului. Si au reusit.

Eu am ramas foarte impresionat, nu numai de performantele acestui telefon, ci de intregul pachet; insemnand hardware/experienta/calitatea materialelor.

Specificatii

• Procesor quad core Tegra 3 de 1.5 GHz
• Memorie RAM de 1 GB si stocare interna de 32 GB (fara slot microSD)
• Display Super IPS LCD2 de 4.7 inchi si rezolutie 720 x 1280 pixeli (HD)
• Camera foto principala de 8 MP cu filmare Full HD si frontala de 1.3 MP si filmare HD (720 p)
• Sistem de operare Android 4.0.3 cu HTC Sense 4
• Acumulator Li-Po de 1800 mAh

Aspect

Primul lucru pe care l-am observat din acest punct de vedere, a fost faptul ca este surprinzator de usor. Nu e fulg, dar e mai usor decat ai crede la o simpla inspectie vizuala.

Ce nu mi-a placut in mod deosebit este lipsa oricarui fel de acces in interiorul telefonului. Terminalul este un monolit in care nu se intra decat cu cartela microSIM – si asta numai prin intermediul unui slot in stiul celui de pe iPhone.

Da, probabil ca asta a permis un acumulator de dimensiuni mai mari, dar cred ca era in regula daca puneau un capac mic in partea de sus. Vestea buna este ca am scapat de sistemul de desprindere de pe HTC Sensation, despre care v-am spus deja ca nu-mi place.

Si va mai spun ceva ce nu mi se pare tocmai ok. Faptul ca butonul de blocare/deblocare al telefonului este plasat in partea de sus il face foarte usor de apasat accidental atunci cand telefonul este “indesat” in buzunar.

In schimb, m-a cucerit felul in care cei de la HTC au reusit sa imbine marginile ecranului cu muchiile telefonului. Cand glisezi pe toata latimea ecranului, totul este seamless si nici nu-ti dai seama cand ai ajuns la capatul acestuia. Am mai vazut (si apreciat) genul asta de constructie la Nokia N9.

Sa vorbim putin despre dimensiuni. Trendul de acum, este spre dimensiuni cat mai mari pentru o experienta media cat mai buna. Eu cred ca ar trebui sa ne intoarcem la o experienta de comunicare cat mai buna. Ce incerc sa transmit, este ca 4.7 inchi mi se pare mult.

Dimensiunile mari – la care se adauga un spate (ca nu putem sa-i spunem capac) glossy – fac utilizarea cu o singura mana sa fie destul de precara. Chiar si asa, tin sa mentionez (pentru ca nu stiu cata oara) ca in urma cu mai putin de un an consideram ca 4.3 inchi este prea mult, iar acum mi se pare perfect.

Performanta

V-am spus ca este primul telefon cu procesor quad core Tegra 3, nu? Da, este foarte rapid. Mi-a fost greu sa-mi dau seama daca Android-ul stie sa foloseasca cele 4 nuclee ale procesorului la capacitate maxima, insa experienta oferita utilizatorului este una foarte rapida.

N-am observat tendinte de supra-incalzire, dar nici sa nu va asteptati ca device-ul sa ramana rece indiferent ce-i faceti. Doar ca mi-era teama ca un procesor atat de puternic (si de “experimental”) se va incalzi mai repede sau mai mult decat cele de pe alte device-uri. N-a fost asa si tin sa spun ca apreciez acest lucru.

Cu ceva timp in urma, am avut in teste cea mai noua si mai puternica tableta Apple: Noul iPad. Nu sunt fan Apple si produsele lor nu prea se afla pe wishlist-ul meu, insa trebuia sa vad cu ochii mei despre ce este vorba.

Nu pot sa nu spun inca o data ca mi se pare cel mai prost denumit produs din ultimii ani. Nu stiu ce a fost in capul echipei care a hotarat ca aceasta tableta trebuie sa se numeasca Noul iPad. Si la anul ce facem? Da, la anul cand Noul iPad va fi vechiul iPad. Cand vom intra intr-un Apple Store si vanzatorul ne va intreba: “Doriti iPad 4 (whatever) lansat acum doua zile, sau Noul iPad de anul trecut?”.

Ok, m-am descarcat. Acum sa fac si cateva precizari ca sa nu creada cititorii ca am ceva impotriva Apple.

Apple face produse foarte bune (dar nu cele mai bune din piata, asa cum sustin unii). Apple NU este un producator mediocru – as spune chiar ca e in top 3 – insa NU e cu 5 clase peste oricare altul (asa cum sustin unii). Nu am nimic cu producatorul Apple, am ceva cu mitul Apple. Ii respect pentru ca au reusit sa-si cladeasca aceasta imagine, insa imi pare rau pentru cei care cred in ea.

Gata, trecem la review:

Specificatii

• Procesor dual core A5X de 1 GHz cu GPU quad core PowerVR SGX543MP4
• Memorie RAM 1 GB si stocare pana la 64 GB intern (fara slot microSD)
• Display IPS TFT de 9.7 inchi si rezolutie 1536 x 2048 pixeli
• Camera foto principala de 5 MP cu filmare HD si secundara (frontala) cu rezolutie VGA
• Sistem de operare iOS 5
• Acumulator Li-Po de 11.560 mAh

Aspect

E greu sa gasesti ceva de reprosat celor de la Apple cand vine vorba despre calitatea constructiei. Mai ales avand in vedere ca Noul iPad este practic sigilat. Nimic nu scartaie si indiferent cat ai cauta, nu gasesti imperfectiuni la incheieturi (eu n-am gasit).

De asemenea tin sa mentionez capacul metalic de pe spate, care adauga o nota de eleganta si sustine senzatia de calitate pe care acest device o ofera.

Din pacate, pe langa toate acestea, Noul iPad este si un device destul de greu. Cand l-am ridicat prima data mi s-a parut cel putin la fel de greu precum iPad 2, asa ca m-am uitat pe specificatii. Se pare ca Noul iPad este cu 50 g mai greu decat predecesorul sau (probabil din cauza acumulatorului). Stiu ca 50 g nu pare mult, dar avand in vedere ca toata lumea se astepta la un device mai usor, mi se pare dezamagitor.

Asta ca sa nu mai spun ca marginile mi se par nepermis de groase. Alti producatori au inceput incet incet sa ocupe din ce in ce mai mult din suprafata tabletelor cu ecranul efectiv. Apple se incapataneaza sa pastreze acea rama groasa, pentru care sunt convins ca au si o scuza un argument. Mie nu-mi place.

Si-ar mai fi ceva. Asa cum ne-a obisnuit deja, Noul iPad vine cu un singur buton (cel de Home). Suficient, spun cei de la Apple; nu sunt de acord cu ei, insa voi detalia mai mult in sectiunea User Experience.

Performanta

Aici nu ar fi prea multe de spus. Noul iPad se comporta exact asa cum era de asteptat: foarte bine. Este rapid si precis de fiecare data si ruleaza toate aplicatiile cu aceeasi viteza.

Da, am reusit sa-l fac sa ezite la un moment dat cand navigam prin App Store. Nu pot sa-mi dau seama daca a fost de la conexiune, sau de la dimensiunea aplicatiei  pe care incercam s-o instalez in acel moment, dar a ezitat. A stat cam doua secunde pe loc (ca si cum s-ar fi blocat) dupa care si-a vazut de treaba nestingherit.

In ciuda faptului ca nu sunt un impatimit al jocurilor, atunci cand noul PlayStation Vita a aparut pe piata am fost curios sa vad si eu despre ce este vorba.

Auzisem multe lucruri bune despre el, asa ca trebuia sa vad daca era intr-adevar ceea ce promite. M-am gandit ca daca ma convinge pe mine, in mod sigur gamerii vor fi incantati.

Avusesem un contact scurt cu generatia trecuta de consola portabila (PSP-ul), asa ca am avut un oarecare termen de comparatie. Asadar, sa trecem la treaba.

Specificatii

• Procesor quad core ARM Cortex – A9 MPcore
• Memorie RAM 512MB
• Display capacitiv OLED de 5 inchi si rezolutie 960 x 544 pixeli
• Camera foto principala si frontala; ambele de 0.3 MP
• Multi touchpad pe partea din spate
• Senzor giroscopic si accelerometru pe 6 axe

Aspect

Avand in vedere ca generatia trecuta de consola portabila a fost lansata acum cativa ani, PlayStation Vita este cu siguranta un pas catre anul 2012. Vine cu un aspect nou si atragator, plus cateva elemente de functionalitate.

Lasand deoparte ceea ce tine de functional, PlayStation Vita mi s-a parut un dispozitiv frumos. Si acest lucru s-a vazut si in reactia oamenilor in momentul in care il vedeau. Cu PlayStation Vita te faci observat intr-o adunare de oameni.

Performanta

Ce-ar fi de spus aici? PlayStation Vita se misca impecabil. Jocurile se incarca rapid si consola nu ezitat nici macar o data in timpul jocurilor. Experienta de joc este cursiva si nu exista intreruperi care ar putea sa deranjeze utilizatorul.

Asa cum va povesteam intr-un articol anterior, n-am plecat cu mana goala de la evoMAG in momentul in care am fost sa predau Galaxy Nexus. Ca sa-mi “treaca supararea” ca am ramas fara Nexus, am luat in teste o tableta tot de la Samsung: Galaxy Tab 7.7.

Acest model aduce toate avantajele lui Galaxy Tab 10.1 intr-un “ambalaj” mai mic si mai usor de folosit. Mai mult, daca 10.1 avea procesor dual-core de 1.2 GHz, modelul 7.7 pluseaza cu un dual-core de 1.4 GHz (probabil acelasi de pe Galaxy Note).

Sa vedem asadar cum s-a comportat Samsung Galaxy Tab 7.7 in cele 7 zile de testare.

Specificatii

• Procesor dual core de 1.4GHz
• Memorie RAM de 1GB si stocare interna 16GB
• Display capacitiv Super AMOLED Plus de 7.7 inchi si rezolutie HD (1280×800)
• Camera foto principala de 3.15MP cu LED Flash si secundara (frontala) de 2MP
• Sistem de operare Android 3.2 si TouchWizz
• Acumulator de 5100mAh

Aspect

Primul lucru pe care l-am observat din aceast punct de vedere, este dimensiunea optima pentru un astfel de device. Cei 7.7 inchi ai ecranului, care rezulta intr-o dimensiune  de 196.7 x 133 x 7.9 mm, ofera un echilibru foarte bun intre un display mare si un device care poate fi tinut cu o singura mana.

Si daca tot vorbim despre lucrurile care mi-au placut la Samsung Galaxy Tab 7.7, capacul metalic de pe spate da o nota eleganta intarita si de logo-ul Samsung embossat.

In rest, nimic neobisnuit. Singurele butoane de pe tableta sunt cel de blocare/inchirere si “balansoarul” de volum. Aa, ba am observat o schimbare: Galaxy Tab 10.1 era creeat sa “lucreze” implicit pe orizontala, in timp ce modelul 7.7 este “gandit” pe verticala. Evident, ambele functioneaza la fel de bine si in modul landscape si portrait.

Performanta

Samsung Galaxy Tab 7.7 este echipat cu acelasi procesor de pe Galaxy Note. Asta face ca tableta sa fie destul de rapida in mare parte din timp. Nu mi-a pus probleme nici in jocuri nici in vreo aplicatie pe care incercam sa o rulez.

Magazinul evoMAG mi-a pus la dispozitie unul din cele mai cautate telefoane mobile ale momentului: Samsung Galaxy Nexus. Primul telefon (si singurul la vremea lansarii) care a venit echipat cu sistemul de operare Android 4.0 Ice Cream Sandwich.

Dupa mediatizarea intensa de care a avut parte, Android 4.0 trebuia sa confirme prin feature-uri noi si user experience imbunatatit. In mare parte a facut-o; desi mai sunt lucruri care lipsesc si despre care eu cred ca ar trebui sa fie standard pe acest sistem de operare.

Dupa ce m-am jucat cu telefonul vreo saptamana, am putut sa trag cateva concluzii. Vom vorbi despre fiecare aspect in parte in rubrica dedicata. Deocamdata sa incepem informatiile de baza.

Specificatii

• Procesor ARM Cortex A9 dual core de 1.2 GHz
• Memorie RAM de 1 GB si stocare interna de 16GB
• Display Super AMOLED de 4.65 inchi si rezolutie de 720×1280 pixeli
• Camera de 5MP cu LED Flash
• Sistem de operare Android 4.0 (upgradabil la 4.0.2)
• Acumulator Li-Ion de 1750 mAh

Si pentru ca am apucat sa fac si niste capturi cu specificatiile (asa cum erau raportate de Quadrant), am sa le atasez aici. Poate va uitati prin ele si gasiti un detaliu pe care nu l-am mentionat si care va intereseaza.

Aspect

Galaxy Nexus este cu siguranta unul din cele mai aratoase telefoane pe care le-am vazut. N-as vrea sa-l numesc neaparat “frumos”. Cel mai potrivit cuvant care imi vine in minte este in limba engleza: striking.

Explicat in mai multe cuvinte, inseamna ca telefonul atrage atentia asupra sa (intr-un mod bun). Dimensiunile mari corelate cu grosimea foarte redusa dau un profil unic acestui model. Si daca tot vorbim de profil… Galaxy Nexus are cea mai “extrema” curbura a ecranului dintre toate modele lansate pana acum.

Nu va imaginati ca telefonul arata ca o banana; dar curbura ecranului este vizibila cu ochiul liber si nu te lasa gandindu-te ca ar putea fi doar o impresie.

De apreciat ar fi si capacul din spate, cu un pattern foarte aderent si o dimensiune corecta (spun asta pentru ca nu-mi plac capacele care se intind pe toata suprafata telefonului). Ce nu mi-a placut la el, a fost sistemul de prindere. Evident ca avand de-a face cu un telefon atat de subtire, si capacul trebuia sa fie la fel. Insa clemele de prindere imi dadeau impresia ca “agresez” telefonul de fiecare data cand puneam capacul.

Si daca tot vorbim de suprafata telefonului. Speram ca grosimea redusa a telefonului sa compenseze pentru latimea lui si sa poata fi folosit relativ lejer cu o singura mana. Din fericire, asa a fost. E adevarat ca cei 4.65 inci nu sunt masurati tocmai la fel ca la alte telefoane. Lipsa butoanelor fac ecranul sa fie mai lung (implicit mai usor de folosit).

Nu pot sa nu mentionez prezenta LED-ul de notificare. Insist ca e o componenta importanta pentru un telefon mobil. Mai mult, Samsung a dus acest concept cu un pas mai departe.

Daca telefonul are un singur tip de notificare – un apel nepreluat sau un email – LED-ul se aprinde alb. In schimb, daca sunt mai multe notificari – cum ar fi un email si un mesaj – LED-ul este verde. In felul acesta putem sti cat de urgent trebuie sa verificam telefonul in cazul in care vedem o notificare.

Multumesc iDante pentru fotografiile de produs.

Performanta

Speram ca Samsung Galaxy Nexus sa exceleze la acest capitol. Nu este chiar asa. Da, este un telefon puternic (sa nu uitam ca este echipat la fel ca Samsung Galaxy S II). Insa in mod ciudat nu este la fel de rapid precum Galaxy S II.