Iata ca dupa ce am ratat Social Media Snow Camp din decembrie, reusesc sa ajung la prima editie Social Media Summit care se desfasoara in Bucuresti.

SMS Bucuresti este un eveniment la care daca esti blogger, ar trebui sa-ti doresti sa ajungi. De ce? Pentru ca este locul unde poti invata de la cei cu mai multa experienta decat tine, locul unde poti sa stai fata in fata cu agentiile si sa construiesti relatii bazate pe mai mult decat un schimb de email-uri; dar mai presus de toate, este locul unde blogosfera trece din online in offline.

Detalii despre programul evenimentului si despre cum sa va inscrieti gasiti aici. Se intampla pe 28 Februarie la Hotel Howard Johnson. La fel ca toate celelalte editii, SMS Bucuresti este un eveniment organizat de Revista BIZ. Pentru update-uri despre eveniment, urmariti contul de twitter, hashtag-ul #smsbucuresti si pagina de Facebook. De asemenea, toate noutatile sunt anuntate pe http://www.bizforum.ro/sms-bucuresti.

Tin sa-i multumesc lui Claudiu Ciobanu, pentru ca de la el am aflat despre aceasta editie. Si care se pare ca se afla in aceeasi situatie ca si mine in ceea ce priveste prezenta la evenimentele anterioare.

P.S. Daca citesti acest articol si ai o invitatie pentru a participa la eveniment, lasa un comentariu ca sa stim unii de altii. Ne vedem acolo.

Printr-o pura intamplare, am avut norocul sa testez HTC Sensation XL imediat dupa ce am avut modelul Sensation XE. Mai mult, timp de cateva zile am avut ambele telefoane pe mana asa ca am putut sa fac si o oarecare comparatie intre ele.

Concluzia comparatiei este una singura… Asemanarile dintre cele doua modele se rezuma la numele pe care il impart si sistemul de sunet Beats Audio. In rest, pot sa spun ca sunt doua telefoane destul de diferite.

Sa vorbim asadar despre caracteristicile lui HTC Sensation XL.

Specificatii

• Procesor single core de 1.5 GHz
• Memorie RAM de 768 MB si stocare interna 16 GB
• Display capacitiv Super LCD de 4.7 inchi si rezolutie de 480×800 pixeli
• Camera foto de 8MP cu LED Flash si inregistrare video la 720p
• Sistem de operare Android 2.3
• Acumulator Li-Ion de 1600 mAh

Aspect

HTC Sensation XL este primul telefon pe care l-am testat in varianta alba. Ce pot sa spun; este cel putin interesant. Avand in vedere combinatia dintre dimensiunile mari ale telefonului si culoarea sa deschisa, va atrage cu singuranta privirile cand il veti scoate din buzunar.

Nu zic, telefonul arata bine, insa mi-e greu sa-l incadrez in familia Sensation. Tinand cont de dimensiuni si de design-ul carcasei eu as zice ca e mai degraba un HTC Titan cu Android. Ceea ce nu e neaparat rau; insa cred ca design-ul primului Sensation era mai reusit.

Din punct de vedere al detaliilor, mi-a placut butonul de blocare care imi pare ceva mai bine integrat in carcasa decat la Sensation XE. Insa din pacate carcasa scartaie usor pe la capete. Mi-ar fi placut sa se inchida mai bine (mai ales ca foloseste acelasi principiu de asamblare ca Sensation si Sensation XE).

Performanta

Din motive pe care nu prea le inteleg, HTC a ales sa doteze acest model cu un procesor de 1.5 GHz single core. Asta desi cei doi “frati” ai sai au procesoare dual-core.

Si da, se cunoaste si in performante. Telefonul nu este la fel de rapid ca rudele sale directe. De fapt, daca ma gandesc mai bine hardware-ul se apropie mai mult de HTC Titan.

Dupa ce au inregistrat un succes cu modelul Sensation, cei de la HTC s-au gandit sa mai incerce odata cu un model evoluat, mai puternic. Astfel s-a nascut HTC Sensation XE, primul telefon din Europa dotat cu procesor dual-core de 1.5 GHz.

Si pentru ca nu toti se lasa impresionati de puterea de procesare, HTC a mai adaugat mici imbunatatiri. Prima este vizuala, Sensation XE aducand mici elemente de design care il deosebesc de predecesorul sau.

Al doi-lea element pe care a mizat HTC a fost hardware-ul de sunet cu care a dotat acest telefon. Numele complet este HTC Sensation XE cu Beats Audio. Asta inseamna ca telefonul vine atat cu un procesor de sunet superior celor de pana acum, cat si cu un set de casti Beats Audio by Dr. Dre care sa redea acest sunet.

Specificatii

• Procesor dual-core de 1.5 GHz
• Memorie RAM de 768 MB si stocare interna 1GB
• Display capacitiv de 4.3 inchi cu rezolutie de 540×960 pixeli
• Camera foto de 8 MP cu LED Flash si filmare full HD
• Sistem de operare Android 2.3.4
• Acumulator Li-Ion de 1730 mAh

Aspect

Daca predecesorul sau se deosebea prin elenganta si un aspect premium, de aceasta data cei de la HTC au ales o abordare care sa atraga mai degraba publicul tanar, consumator de muzica on-the-go. Designul poate fi caracterizat drept “urban”, cu insertii de rosu pe fundalul negru al carcasei.

Calitatea asamblarii a ramas aceeasi, fiecare element avand un loc si un rol bine stabilit. HTC Sensation XE sta foarte bine la capitolul design si calitatea asamblarii.

Nu pot insa sa nu observ ca stilul de carcasa a ramas acelasi ca la Sensation. Daca pana nu de mult capacul HTC-urilor era cat mai mic posibil, acum cand vrei sa scoti bateria trebuie practic sa desfaci telefonul in doua bucati. Nu e nimic grav, insa nu mi se pare practic. Accesul la baterie si SIM ar trebui sa se faca mai elegant; nu trebuie sa-mi dea impresia ca am bagat telefonul in service si zace desfacut pe masa.

De mentionat ca HTC isi mentine bunul obicei de a include si un LED de notificare pe acest telefon. Foarte util cand ai un apel nepreluat si telefonul sta pe birou fara ca tu sa-l bagi in seama.

Performanta

HTC Sensation XE este cu siguranta un telefon puternic. Hardware-ul cu care vine dotat garanteaza acest lucru. Din fericire testele de benchmark confirma acest lucru. Telefonul a obtinut 2379 de puncte in Quadrant, ceea ce mie mi se pare destul de bine.

Dincolo de teste si statistici, telefonul si-a dovedit puterea de procesare si in practica. Pe langa faptul ca n-am gasit niciun moment in care sa-l fac sa ezite (nici macar la pornirea animatitei de la iesirea din stand-by), am mai observat cateva lucrurui care mi-au confirmat asteptarile.

Continuam seria de review-uri cu care va sunt dator de ceva timp, cu ceea ce era la momentul testarii varful de gama al telefoanelor Motorola. Mai exact Motorola RAZR (XT910).

Dupa cateva tentative destul de timide de a intra in competitie cu alti producatori care vand telefoane cu Android, Motorola a reusit in sfarsit sa atraga atentia cu un produs deosebit. Si pentru ca fiecare nou telefon trebuie sa aiba un atu, cel al lui RAZR este grosimea.

La momentul cand a fost lansat, Motorola RAZR era cel mai subtire telefon cu Android de pe piata, masurand numai 7.1 mm. Intre timp cred ca a fost devansat – matematic – de alte modele, dar ramane in continuare unul din cele mai subtiri telefoane de pe piata.

Din fericire, Motorola n-a mizat numai pe cartea dimensiunilor reduse. A dotat telefonul cu un procesor dual-core de 1.2 GHz si memorie RAM de 1 GB. Combinat si cu mici trucuri software despre care vom vorbi mai pe larg, rezultatul este unul destul de bun.

Specificatii

• Procesor dual-core Cortex A9 de 1.2 GHz
• Memorie RAM 1GB si stocare interna 16 GB
• Display Super AMOLED de 4.3 inchi si rezolutie de 540×960 pixeli
• Camera foto de 8 MP cu LED Flash si filmare Full HD
• Sistem de operare Android 2.3.5
• Acumulator Li-Ion de 1780 mAh

Aspect

Bineinteles, ca atunci cand tratam aspectul telefonului, trebuie sa vorbim in primul rand de faptul ca este foarte subtire. De ce este acesta un avantaj? In primul rand, pentru ca telefonul este relativ mare (ca suprafata). Daca mai era si gros, ar fi devenit destul de greu de folosit cu o singura mana. Astfel, grosimea redusa combinata cu un capac cu aderenta destul de buna fac din Motorola RAZR un telefon destul de comod.

De asemenea tin sa mentionez un mic detaliu de care ar trebui sa tina cont toti producatorii de telefoane mobile. Motorola RAZR are un “breathing light”. Consider ca este foarte important ca un telefon sa poata sa dea si o notificare vizuala, nu numai una sonora in momentul in care se produce un eveniment.

Din pacate, nu totul este placut in constructia acestui telefon. Pentru a putea obtine o grosime foarte mica a telefonului, capacul a devenit mai degraba o foita de plastic care pare destul de fragila. De asemenea, mi s-a parut ca s-au facut compromisuri la capitolul calitatea asamblarii. Chiar si atunci cand toate clemele au fost prinse bine, capacul are tendinta sa scartaie pe la incheieturi.

Si ar mai fi ceva. Telefonul functioneaza cu microSIM – era de asteptat avand in vedere dimensiunile reduse – insa nu mi-a placut accesul la acesta. Fanta este protejata asa cum era de asteptat de un capac cu o clema, nimic neobisnuit. Insa este prins atat de puternic in clema respectiva incat telefonul trebuie “agresat” pentru a putea introduce microSIM-ul (sau microSD-ul, care se afla in acelasi loc). Nu stiu, poate s-au gandit ca astfel fac telefonul mai rezistent la apa, sau praf… Oricum, este destul de deranjant.

Performanta

Vorbeam mai devreme despre hardware-ul care echipeaza acest telefon. Intradevar, impresionant (desi competitorii deja joaca in liga de 1.5 GHz). Din pacate specificatiile de pe hartie nu se reflecta si in performante.

Nu vreau sa va faceti impresia ca telefonul este lent; viteza de reactie este una destul de buna. Insa nu pare sa reflecte combinatia de procesor si memorie care este echipat. Samsung Galaxy S II si HTC Sensation au cam aceleasi specificatii, insa mie mi s-au parut ceva mai rapide.

Pentru cine nu stie deja, eu sunt programator. Fac asta de mai bine de 4 ani si tot ce am invatat a fost facut prin practica. Am terminat o facultate de economie – desi primii 3 ani au fost teoretic si de informatica (poveste mai lunga) – asa ca tot ce stiu am invatat programand.

Vorbeam in titlu despre nevoia de a invata. In domeniul acesta nu prea se sta pe loc. Ar trebui sa stiu; la un moment dat nu prea am mai avut chef sa tin pasul cu ce a mai aparut (desi la inceput faceam asta). S-a cunoscut. Am ramas in urma si a trebuit sa recuperez. Acum mi-am invatat lectia. Citesc blogurile tehnice si vad ce se mai intampla. Cand consider ca e cazul aprofundez si astfel mai aflu si eu cate ceva.

Sunt convins ca acelasi lucru este valabil si in alte domenii, insa cum nu sunt implicat direct in ele prefer sa nu ma pronunt.

Evident ca de-a lungul timpul am avut de face cu alti programatori, unii la fel ca mine, iar altii care aveau si studii de profil. Principala diferenta pe care am observat-o intre “noi” si “ei” este ca “ei” stapanesc mai bine algoritmica de baza. Pentru cei ce nu stiu, algoritmica sta in spatele oricarei secvente de cod si fara ea sintaxa limbajului de programare este inutila.

Vreau sa corectez acest mic neajuns pe care il am – evident tot de unul singur, doar nu ma inscriu iar la facultate. Asa ca am apelat la o librarie online unde dupa ce am studiat putin oferta, am gasit ceea ce-mi trebuia.

Pentru ca in ultimul timp am tot auzit diverse discutii despre securitate si programe antivirus, m-am gandit ca ar fi o idee buna sa stabilim cateva reguli de baza in acest domeniu.

De fapt daca ma gandesc bine, “reguli” e un cuvant cam puternic. Sa le numim mai degraba niste idei despre alegerea unui antivirus.

Si ca sa nu intram in discutii de genul “ala e varza, mi-a zis mie cineva” sau “l-am avut si eu pe asta, nu e bun de nimic”, n-am de gand sa compar antivirusi de la mai multe companii. Acest articol isi propune sa trateze nivelul de securitate de care ar avea nevoie cineva, nu brand-ul de antivirus folosit.

Asadar, cum ne protejam calculatorul? Cu alte cuvinte, cum stim ce versiune de antivirus ar trebui sa instalam si pana unde ar trebui sa mergem cu securitatea?

Am sa spun inca de la inceput ca si eu am fost genul de utilizator care lua “X Antivirus Complete Security XTREME” cu toate facilitatile pe care le putea pune la dispozitie compania X. Am mai “crescut” si mi-am dat seama ca o parte din facilitatile oferite de o astfel de suita imi sunt inutile.

Acum folosesc un antivirus gratuit. Acesta ofera protectie de baza pentru calculatorul pe care se afla. De ce am ales aceasta versiune? Pentru ca nu am nevoie de mai mult. Activitatea mea se rezuma la browsing pe bloguri si lucrul cu fisiere “previzibile”.

A trecut vremea in care instalam orice executabil care imi cadea in mana, ca sa vad ca face. Acum, de cate ori instalez ceva stiu exact ce este. Si daca se intampla ca vigilenta mea sa fie inselata, versiunea gratuita oricum scaneaza orice executabil atunci cand este rulat. In concluzie, are tot ce-mi trebuie.

Va veti intreba atunci, de ce mai scriu acest articol. Care mai e rostul, daca eu folosesc versiunea de baza a acestui soft? Ei bine, sunt constient ca nu toti utilizatorii sunt ca mine. Astfel ca, in functie de felul in care va folositi calculatorul – dar si de experienta voastra – s-ar putea sa aveti nevoie de o solutie de securitate mai performanta.

In seara aceasta, am fost invitat la lansarea calendarului Super Fete. Ideea a plecat de la Cristi Serb spre sfarsitul lunii decembrie 2011 si a prins foarte repede (evident).

Iata ca acum calendarul e gata si eu am fost printre cei care au putut lua un exemplar cu autografe. Lansarea a avut loc la sediul F64 in prezenta celor care au fost direct implicati in proiect si a reprezentantilor blogosferei (adica si eu ).

Fetele care au aparut in calendar sunt:

Lavinia Biberi – Blog/Twitter/Facebook
Aleka Sarah - Blog/Twitter/Facebook
Andreea Baranga - Twitter/Facebook
Elena Cîrîc - Blog/Twitter/Facebook
Cristina Chipurici - Blog/Twitter/Facebook
Ioana Barbu - Blog/Twitter/Facebook
Anca Duma - Blog/Twitter/Facebook
Sabina Cornovac - Blog/Twitter/Facebook
Corina M. Scheianu - Blog/Twitter/Facebook
Camelia Capitanu - Blog/Twitter/Facebook
Iuliana Manea - Twitter/Facebook
Andreea Ibacka - Blog/Facebook

In spatele calendarului au stat Ionut de la Standout, Alex Conu (fotograf), Razvan Baciu (filmare), F64 (multumim pentru spatiul lansarii si nu numai).

De asemenea, trebuie mentionat sprijinul oferit de Activia prin campania #obiceiurisanatoase.

Galerie foto: